- poştalión
- I.(surugiu, cal) s. m. (sil. li-on), pl. poştalióniII.(diligenţã) s. n. (sil. -li-on), pl. poştalioáne
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
poştalión
Look at other dictionaries:
poştalion — POŞTALIÓN, (1) poştalioane, s.n., (2, 3) poştalioni, s.m. 1. s.n. Diligenţă; p. ext. trăsură trasă de mai mulţi cai. 2. s.m. (înv.) Cal folosit la poştalion (1). 3. s.m. (înv.) Surugiu de poştalion (1). [ … Dicționar Român
diligenţă — DILIGÉNŢĂ1, diligenţe, s.f. Trăsură mare, acoperită, cu care se făcea în trecut transportul regulat de poştă şi de călători pe distanţe mai lungi; poştalion. – Din fr. diligence. Trimis de LauraGellner, 13.07.2004. Sursa: DEX 98 DILIGÉNŢĂ2,… … Dicționar Român
olac — OLÁC, (1) olaci, s.m., (2) olace, s.n. (înv.) 1. s.m. Curier special (călare) care ducea veşti sau corespondenţă în ţară şi peste hotare; sol, ştafetă, mesager. ♢ Lipcan de olac = curier poştal călare. 2. s.n. Serviciu de transport pentru… … Dicționar Român
post — POST1 Element de compunere care înseamnă după , ulterior şi care serveşte la formarea unor substantive, a unor adjective şi a unor verbe. – Din lat. post, fr. post . Trimis de oprocopiuc, 03.04.2004. Sursa: DEX 98 POST2, posturi, s.n. 1.… … Dicționar Român
poştă — PÓŞTĂ1, poşte, s.f. I. 1. Instituţie publică care asigură primirea, transportul şi distribuirea scrisorilor, a telegramelor, a mandatelor poştale şi a coletelor; local în care se află această instituţie. ♢ loc. adj. De poştă = poştal. 2.… … Dicționar Român
surugiu — SURUGÍU, surugii, s.m. 1. Vizitiu care conducea (călare pe unul dintre cai) diligenţele, poştalioanele sau trăsurile boiereşti. 2. (pop.; art.) Numele unei constelaţii din emisfera boreală. – Din tc. sürücü. Trimis de LauraGellner, 22.06.2004.… … Dicționar Român
olác — I. (sol) s. m., pl. oláci II. (poştalion) s. n., pl. oláce … Romanian orthography
menzil — MENZÍL, menziluri, s.n., s.m. (înv.) 1. s.n. Nume dat în ţările româneşti, înainte de introducerea căilor ferate, serviciului de transport (pentru călători şi pentru corespondenţă); olac. 2. s.m. Curier, ştafetă. – Din tc. menzil. Trimis de… … Dicționar Român
postilion — POSTILIÓN, postilioni, s.m. (livr.; înv.) Surugiu care conducea un poştalion. [pr.: li on] – Din fr. postillon. Trimis de oprocopiuc, 04.04.2004. Sursa: DEX 98 postilión s. m. (sil. li on), pl. postilióni … Dicționar Român
